Aria naturală protejată Dealul Cetăţii – Lempeş cu o suprafaţă de 274,5 ha, după cum este afişat pe un panou din zonă, se află între comunele Sânpetru şi Hărman. Altitudinea maximă de 740m este atinsă de vf. Cetăţii. 

    Am început plimbările pe acest deal căutând urmele cetăţii de pământ din evul mediu timpuriu. Cu timpul am descoperit că pe o suprafăţă destul de mică există o faună deosebită. Întâi am remarcat animalele (căprioară, iepure, vulpe, arici) şi pe urmă am descoperit păsările.

Pentru căprioară am rezervat o pagină separată. Şi în acest caz se repetă istoria de la capra neagră. Au fost necesari ani de zile ca să reuşesc să fac nişte fotografii  care să mă mulţumească. Cu timpul am început să învăţ şi viaţa acestui animal  într-o anumită măsură: cum se hrăneşte, cum se adăposteşte, ce sunete  de atenţionare scoate. Simţul cel mai dezvoltat al ei este auzul motiv pentru care multe fotografii sunt făcute iarna când nu  mai aud paşii mei din cauza zăpezii. Am adăugat la acest lucru o precauţie în plus: vântul să bată dinspre animal spre mine încât propagarea sunetului să fie şi în acest mod diminuată.

Îmi aduc aminte o poveste cu un pui de căprioara, de pe când eram în liceu. Pe dealul Guşteriţa de lângă Sibiu am găsit cu fratele meu Victor într-un şanţ un pui de căprioară. Stăteam lângă el şi ne sfătuiam ce am putea să facem dacă este bolnav. Până să ne hotârâm puiul a ţâşnit în picioare şi a luat-o la fugă. A fost modul lui de a se  salva prin a ne păcăli făcând pe bolnavul.

     Este greu să fotografiezi Iepuri datorită vitezei lor mari de deplasare motiv pentru care nu am o fotografie mai bună cu acest animal. M-am întâlnit de multe ori cu iepuri, câte o dată ţâşnind la câţiva metri de mine de sub un mal de pământ, la vremea prânzului când îi deranjam din moţăială.

    A doua fotografie pe care o inserez aici este cu un şorecar comun, pasăre răpitoare care se hrăneşte uzual cu şoareci de câmp. M-a mirat faptul că m-a lăsat să mă apropii la o distanţă relativ mică, aproximativ 5m.

Am presupus că este bolnav căci la privirea lui ageră mă sesizase de mult şi totuşi nu şi-a luat zborul. Menţionez că am folosit un aparat de fotografiat digital fără transfocare. În mod obişnuit zboară la o înălţime destul de mare de unde îşi caută prada cu privirea. Când se lasă pe ramurile copacilor şi îi surprind acolo se asigură că distanţa este suficient de mare între noi. Ţipătul lor este o soluţie de ai localiza dar se întâmplă numai când sunt în zbor.

   Pentru restul de păsări fotografiate aici sau în altă parte am să dedic o pagină specială.