,,Legendele legate de Sfânta Mănăstire povestesc că aici a fost o veche catacombă a creştinilor în timpul ocupaţiei Daciei de către romani. Tot din tradiţie aflăm că unui cioban ce a adormit în acest loc, i s-a arătat în vis Maica Domnului, spunându-i că, săpând, va găsi Sfânta sa icoană. Găsind-o, ar fi săpat în stâncă locaş şi a durat aici biserică. Despre icoană se spune că ar fi fost zugrăvită de însuşi Sfântul Evanghelist Luca, însoţit fiind de Sfântul Apostol Andrei. Icoana a fost înrămată în argint la 1798 şi litografiată în 1871 de maiorul Papazoglu" (1).  După tradiție Sf. Apostol Andrei care a răspândit creștinismul în Dobrogea și în sud de Dobrogea, unde prezența sa este  documentată istoric (3), ar fi adus icoana aici la Nămăiești. Tot după tradiție Sfântul Evanghelist Luca ar fi pictat mai multe icoane cu Maica Domnului, acestea ajungând pe urmă în diferite biserici.

        Dacă se vizitează grota Sf. Andrei din apropierea localității Ion Corvin din sudul Dobrogei frapează asemănarea dintre cele doua lăcașuri în ce privește construcția turlelor; săpate cilindric în stânca pe care o străpung, au o parte construită deasupra grotei. ,,Data întemeierii mănăstirii nu este cunoscută, primele date despre mănăstire aflându-se în hrisovul lui Mircea Ciobanul de la 1547, unde locaşul este amintit drept ,, o biserică care este din piatră’’, nefiind găsită până în prezent o pisanie"(1). Biserica mănăstirii are hramul “Intrarea în Biserica a Maicii Domnului” si “Izvorul Tamaduirii”. 
     O legendă asemănătoare cu cea de la mănăstirea Nămăiești găsim la Mănăstirea Dintr-un Lemn, a cărei biserică a fost ridicată în cinstea ICOANEI Maicii Domnului, legendă notată de Paul de Alep, când a călătorit prin Țările Române (1653-1658): ,, ...în vremurile vechi, locuia aproape de aici un pustnic care, deșteptându-se din somn, a găsit o icoană a Maicii Domnului atârnând de un copac  și <aceasta> i-a spus:  Dorința mea este ca tu să-mi clădești aici o biserică din acest copac.  Așadar pustnicul s-a sculat și a tăiat copacul și a început să clădească din el o biserică frumoasă pe care a acoperit-o și a ridicat-o din lemnul acestui singur copac“ (7). Mitropolitul Țării Românești Neofit Cretanul nota la rândul lui în 1745 ,,un cioban cu numele de Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul de Alep, și tăind ștejarul în care a găsit icoana, a ridicat din lemnul acestuia o bisericuță, numită din această pricină Mănăstirea Dintr-un Lemn” (4).Dorința mea este să zidești aici, pentru mine,

,,Înaltă de 1,50m, lată de 1,10m și având o înfățișare foarte veche, această icoană a trezit curiozitatea unor renumiți cercetători de artă bisericească:

     În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg, vizitând Mănăstirea Dintr-un Lemn, a studiat icoana și a identificat-o ca fiind pictată în sec. al IV-lea la mănăstirea Theothokos din Greacia, după Apostolul Luca, de la care, după cum spune o tradiție veche, se mai păstrează 3 exemplare la fel ca cea de la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

    Prof. I.D. Ștefănescu spune că icoana a fost zugrăvită abia în a II-a jumătate a sec. XVI.

    După părerea altor specialiști mai apropiați de noi, A. M. Muzicescu ș.a., icoana pare să fie lucrată înainte de anul 1453, la Bizanț sau Muntele Athos, după o altă imagine mai veche.

    Părerea din urmă este mai plauzibilă, dar felul cum a ajuns la noi rămâne încă învăluit în umbră. Dacă ținem seama însă de strânsele legături dintre Țările Române și Patriarhia de Constantinopol, sau Muntele Athos, ne putem explica mai ușor atât originea cât și vechimea ei” (4). 

     Legenda este culeasă și de Grigore Alexandrescu: ,,Cu vreo treizeci de ani înainte de a se zidi biserica, un cioban își avea stâna în locul acela pe coasta dealului. Într-o noapte i se înfățișă în vis Maica Mântuitorului , poruncindu-i să taie stejarul cel mare ce era lângă stână. ... abia lovi de câteva ori cu securea, și copaciul, ce era sec căzu. În mijlocul lui se găsi o icoană...” (5).

     Tema apare și în nuvela ”Doamna Chiajna” a  lui Odobescu ,, Mulți ani în urmă ciobanii găsiră tot acolo icoana Maicii Domnului, ce se zice a fi una din cele șapte de Luca Evanghelistul zugrăvite, și chiar în tulpina bătrânului copaci ei scobiră bisericuța cea veche a mănăstirii zisă ,<<Dintr-un Lemn>>” (6).  Tot Odobescu pomenește, într-un jurnal de călătorii, ieșind din legendă,  că icoana cea mare ar fi fost făcută pe vremea lui Constantin Brâncoveanu Voievod sau Matei Basarab.

    Una dintre cele mai vechi icoane a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, existente la noi în țară este cea numită Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț. ,,Tradiția spune că ea a fost pictată după modelul icoanei de la Lida, din Țara Sfântă, numită, de aceea, Lidianca. Aceasta nu era făcută de mână omenească, ci apărută prin minune, la rugăciunea Maicii Domnului, pe un stâlp al primului lăcaș creștin ridicat de Sfinții Apostoli Petru și Ioan în Lida” (2). În anul 665, Sfântul Gherman a făcut o copie a acestei icoane pe spatele căreia l-a pictat pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.(2)  După modelul acestei icoane, pictate de Sfântul Gherman, a fost făcută și icoana care se află, astăzi, la Mănăstirea Neamț, trimisă ca dar de împăratul bizantin Ioan al VII-lea Paleologul, la 31 martie 1401, domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun.(2)  La început, icoana, a fost așezată în catedrala mitropolitană Mirăuți din Suceava. În anul 1447, în vremea domnitorului Ștefan al II-lea, icoana sosește la Mănăstirea Neamț.(2)

    În anul 2004, icoana de la mănăstirea Nămăiești este restaurată folosindu-se o pictură pe pânză, după modelul unei icoane de la muntele Athos,  care a fost suprapusă peste lemnul icoanei, mâncat de vreme.

Bibliografie:

1. Prezentare a mănăstirii pe panoul de la intrare 

2. Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă - Icoana Maicii Domnului ÎNDRUMĂTOAREA de la Mănăstirea Neamț, Istoria și Acatistul

3. Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei – prezentare expusă întrun punct de informare

4. Prezentare a Mănăstirii Dintr-un Lemn la intrare în biserică

5. Grigore Alexandrescu – Memorial de călătorie (1842)

6. Al. I Odobescu – Doamna Chiajna (1860)

7. Călători străini despre Țările Române (vol VI) – Paul de Alep