Mănăstirea Prislop se află în Ţara Haţegului, la 13 Km de localitatea Haţeg. Se pare că Sf. Nicodim a trebuit să se refugieze aici unde a ctitorit această a sa ultimă mănăstire. La sfârşitul Tetraevangheliarului slavon, pe care îl copiase , a notat: " Această sfântă Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, în anul al şaselea al prigonirii în Ţara Ungurească, la anul de la facerea lumii 6913, 1405".(1)
Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab, este a două ctitoră a mănăstirii între 1560-1580. Mormântul ei se află în pronaosul bisericii. Pe pisania de la intrarea în naos este scris: ,, Această sfântă mănăstire, hramul Sfântului Ioan Bogoslov (bogoslov=teolog) s-au zidit din temelie, de blagocestiva (blagocestiva=credincioasa) și creștina doamnă Zamfira, fiica blagocestivului domn Io Moise Voevod Basarab din București, la anul 7072 (1564)…iar acum, cu ajutorul celui în Troță slăvit Dumnezeu, s-a zugrăvit toată...la anul 7267, de la Hristos 17(59)...martie 13 zile...” (2) Lucia Borș-Bucuța, a dedicat acestei doamne, romanul istoric ,,ZAMFIRA, fiica lui Moise-voievod”. După anul 1762 biserica a fot incendiată distrugându-se mare parte din picturile interioare. Mai mulți istorici admit că biserica a fost reconstruită pe amprenta uneia mai vechi de pe la anul 1400. Inscripția originală a pisaniei era de la 1759; a fost citită cu ocazia reparațiilor din 1909, când biserica a fost reparată, și rescrisă în 2005, an notat în colțul jos dreapta pe pisania actuală ( nu s-a încălcat regula bisericii de a nu se face fotografii în interior; fotografia cu pisania s-a făcut din curte prin spațiul ușii deschise, fiind foarte vizibilă). Întro nișă pe peretele de la intrare (vezi Galerie imagini) este pictat Sfântul Ioan Bogoslovul cu Evanghelia deschisă la textul: ,,La începutu era Cuvântu și Cuvântu era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântu”.(2) În dreapta acestei picturi este o rămășiță din scena ,,Judecății de apoi" iar în stângă o rămășiță din tema cu răsplata celor drepți pe care este scrijelit un graffiti din 1823 (sunt multe altele pe resturile de tencuială exterioară). Pe vremea aceea stareţul mănăstirii era Ioan de la Prislop. Nu departe de mănăstire se află peştera lui săpată în stâncă numită "Casa Sfântului", astăzi loc de pelerinaj.
Arsenie Boca, este al treilea ctitor al mănăstirii cu un aport deosebit la lucrările de construcţie şi înfrumuseţare a mănăstirii. A murit în 1989 şi este înmormîntat în cimitirul mănăstirii.
Biserica de la Prislop este singura cu plan triconc din Transilvania, specific arhitecturii bisericești din sec. XIV din Țara Românească (2).
Bibliografie
1. Broşura de prezentare de la :
-Sfânta Mănăstire Prislop
2. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu – Mănăstirea Prislop – Monografie Istorică