Undeva adânc pierdută  pe valea Râmețului din Munții Trascău se află mănăstirea cu același nume. Suntem cuprinși de frumos atât din cauza noii mănăstiri cât și a naturii ce o împresoară.

Ne oprim însă asupra bisericii vechii mănăstiri. La început prin pesterile de pe aici trăiau în sihăstrie călugării eremiți (pustnici) care pe la sfârșitul secolulu XIII sau începutul secolului XIV au ridicat o mănăstire a cărei biserică  există și astăzi. Cea dintâi referire documentară este inscripția din anul 1377 în limba slavonă descoperită pe unul dintre straturile de pictură: ,, Am scris eu păcătosul rob a lui Dumnezeu Mihul, adică zugravul de la Crișul Alb, cu încuviințarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Ludovic în anul 6885 (1377), luna iulie 2”.

În perioada 1982-1992 s-a ridicat nouă biserică a mănăstirii.