Nu departe de Braşov,  mai la nord, la Feldioara, Marienburg în limba germană, pe malul râului Olt, care limitează Ţara Bârsei la miază noapte, cavalerii teutoni şi-ar fi stabilit cartierul general după cum spun istoricii. Interesant este că în urma săpăturilor arhelogice făcute în perimetrul cetăţii şi a bisericii evanghelice  s-au descoperit 109 morminte cu 119 morţi dar nici unul din secolul XIII, după venirea teutonilor.

Ca şi în alte locuri şi aici peste cetatea dacică s-a suprapus o cetate feudală. Suprapunerea de culturi face parte din istorie.

Ce a rămas vizibil este cetatea feudală . Cetatea este aşezată pe o terasă la 25 m deasupra luncii Oltului despărţită de un şanţ de biserică. Şanţul este artificial şi se pare că este făcut de daci . În Evul Mediu dincolo de şant pe terasa care continuă, oferind o protecție naturală așezării, se afla biserica şi gospodăriile localnicilor. Privind locul se poate observa că între pintenul cetăţii si Olt exista o zonă inundată a luncii Oltului care asigura protecţia cetăţii. Pe sub platou curge pârul Vulcăniţa care se varsă în Olt nu departe de cetate (a nu se confunda această apă Vulcăniţa cu cea care se varsă în Valea Mărului, la câțiva zeci de kilometri depărtare).

 Alt Marienburg  găsim în Polonia , în fosta Prusia Orientală pe apa Nogat  şi care din anul 1289 a fost reşedinţă a Cavalerilor Teutoni urmând ca între 1308-1457 să fie reşedinţă a Marelui Maestru. Încă din 1260 Ordinul a început să controleze ţinutul de la sud de golful Gdansk. Aici la 1278 Cavalerii deţineau o altă cetate ’’Castrum Domine Nostrae – Cetatea Doamnei Noastre’’ la Frauenburg (Frombork). Teutoni ajung aici între ani 1225-1226 la chemarea ducelui polonez Conrad al Mazoviei  pentru a evangheliza populaţiile păgâne şi a primi un nou act de donaţie; de data aceasta a Kulmerlandului.

     Septembrie 2017 – s-a terminat reconstrucția cetății.

Din punct de vedere arheologic a apărut ceva nou: bucăți dintr-un zid anterior celui al fortificației cetății, situat în exteriorul acestuia în partea de nord și de vest. Datare: începutul secolului al XIII-lea. Ar corespunde  perioadei de stăpânire a Țării Bârsei de către aceștia.