Sfântul Nicodim s-a născut în anul 1310 la Prilep, în sudul Dunării. Ucenicia în ale monahismului a făcut-o la Muntele Athos. Cunoscător al limbilor slavonă şi greacă, bun teolog, literat, caligraf şi miniaturist, a fost şi un bun organizator şi diplomat. Moare la 26 decembrie 1406 şi este îngropat în pridvorul bisericii mănăstirii Tismana (în mormîntul săpat de el pe când era în viaţă, mormânt aflat atunci în exteriorul bisericii deoarece pridvorul nu fusese construit) după ce ultima perioadă a vieţii a trăit retras din viaţă, pentru a medita în linişte, într-o peşteră din stânca ce se află la sud de mănăstire. El este un reprezentant de seamă al mişcării, numită isihasm,  ce a apărut în secolul al XIV-lea în Biserica Ortodoxă, ­ cu precădere la Muntele Athos,  care cerea retragerea totala a călugarului de lume pentru a medita; acesta își concenta gândurile spre rugăciunea repetată ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluește-mă” încât să intre într-o stare de contemplare care să-l apropie de Dumnezeu.  În sinodul din 27 mai 1351, ținut la Constantinopol ,,în timpul patrirahului ecumenic Calist I (1350-1353; 1355-1363), isihasmul a fost proclamat doctrina oficială a Bisericii Ortodoxe și el a pătruns în tot Răsăritul ordox”(6), lucru ce s-a făcut nu fără opoziție. Este de menționat, totuși, că așezări sihăstrești  existau și până la venirea lui (4).

A zidit multe mănăstiri : Vodiţa, Topolniţa, Vişina, Tismana, Prislop precum şi Vratna şi Manastiriţa din Serbia. Pe lângă aceste mănăstiri a ridicat şi un număr de schituri.

... Pe la 1369 trece în Ţara Românească în vremea lui Vladislav vodă şi întemeiază cu un număr de fraţi mănăstirea de piatră de la Vodiţa, la Dunăre.......... (2)

     La Prislop, sfântul Nicodim a copiatTetraevangheliarul slavon, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti şi este considerat cel mai vechi manuscris din Ţara Românească, anul 1405.        

    Mai trebuie amintit că în prima parte a anului 1375, merge la Constantinopol unde ca interpret ajută la împăcarea între Biserica ortodoxă de la Constantinopol și cea sârbă (5). În perioada lui Ștefan Dușan, țar al sârbilor, episcopii greci din teritoriile bizantine ocupate de acesta, au fost alungați și ca urmare patriarhul ecumenic Calist I a anatemizat în 1353 pe țar, Biserica sârbă și poporul sârb, ceea ce a dus la tulburări printre credincioșii sârbi (6). Ștefan Dușan declarase biserică sârbă autocefală (nu mai era dependentă de  Constantinopol, capitala imperiului bizantin) (7).

     O imagine (stânga) cu sfântul Nicodim se găseşte întro firidă a bisericii manăstirii Cozia. 

Bibliografie

1. Broşuri de prezentare de la :

-Sfânta Mănăstire Vodiţa

-Sfânta Mănăstire Tismana

-Sfânta Mănăstire Prislop

2. ISTORIE – OPERE FUNDAMENTALE - P.P. PANAITESCU    Mircea cel Bătrân

3. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu - Sfinţi daco-romani şi români

4. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu –  Mănăstirea Prislop – Monografie Istorică

5. Daniel Barbu – PICTURA MURALĂ DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLUL AL XIV-LEA

6. Pr. prof. dr. Ioan Rămureanu -  ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ (manual pentru seminariile

                                                 teologice)

7. Nicolae Constantinescu – VLADISLAV I