După ce ai vizitat mănăstirea Vodiţa de pe malul Dunării, continuînd drumul spre Orşova, la cîţiva kilometri se deschide valea Cernei pe care o străbaţi în întregime trecând prin Băile Herculane şi dai la ieşire  de Baia de Aramă. Între Baia de Aramă şi Tg. Jiu într-un colţ  retras de natură  se găseşte, cocoțată pe un umăr al muntelui Stârmina, mănăstirea Tismana, ce a fost întemeiată de Cuviosul Nicodim cel Sfinţit cu sprijinul material al domnitorilor Radu I şi al fiilor acestuia Dan I şi Mircea cel Bătrân ( vezi pag. Mircea cel  Bătrân). Ultima perioadă a vieţii, Sfântul Nicodim, a trait-o aici, retras din viaţă, pentru a medita în linişte, într-o peşteră în stânca ce se află la sud de mănăstire.

    Biserica mare a fost sfinţită în anul 1378 la 15 august, având hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi este atestată documentar în 1385 prin hrisovul voievodului Dan I. (1) ,,ƚ Pentrucă eu, cel în Hristos Dumnezeu binecredincios, Io Dan voievod, și din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ungrovlahia, la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în țara domniei mele, la locul numit Tismana, o mănăstire nu întru toate părțile ei terminată, pe care sfântrăposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârșit-o din pricina scurtimii vieții. De aceea, a binevoit domnia mea ca, precum în domnie, să-i fiu urmaș și în aceasta, așa dar să înnoiesc pomana părintelui meu și pentru sufletul meu, să clădesc deplin acest hram al preasfintei stăpâne născătoare de Dumnezeu și pururea fecioară Maria și să-l întăresc cu toate darurile și veniturile, nu numai acestea, dar și câte au fost dăruite mănăstirii, în vremea părintelui meu, pe toate să le întăresc și să le împuternicesc, pentru slava Dumnezeului meu și pentru slava și cinstea preaslăvitei mele stăpâne și preacuratei născătoare de Dumnezeu, ca s-o aflu în viața domniei mele întăritoare și ajutătoare, iar în ziua cumplită a judecății mijlocitoare pentru viața veșnică.

     Și mai întâi, am dăruit acestei mai sus-zise mănăstiri patru sute de găleți de grâu din județul Jaleșului, pe fiecare an. Și cine vor fi găletari să nu mai întrebe despre aceasta pe domnia mea, ci să-l trimită așa acolo la mănăstire.

     Am dăruit și pe râul Jaleșului, la Dăbăcești, nucii copaci toți, iar de la casa domniei mele, pe fiecare an, 10 burdufuri de brânză, 10 cașcavale, 10 pături și 10 postavuri pentru îmbrăcăminte și 10 postavuri pentru încălțăminte, iar miere și ceară pe măsură, cât va aduce anul.

     Pe lângă aceasta, întărește domnia mea și câte a dăruit sfântrăposatul părinte al domniei mele, Radul voievod: satul Vadul Cumanilor cu jumătate Toporna și balta Bistreț de la Toplăța până la Bârzogârla, mai sus de Covacița, cu satul Hârsomuinți și Tismena pe amândouă părțile, cât a fost Ligăcească și Rușească.

     Pe lângă acestea, întăresc și câte a dăruit și a dat în scris mănăstirii sfântului Antonie unchiul domniei mele, sfânt răposatul Vladislav voievod: satul Jidovștița cu Potocul și la Dunăre, vâltoarea de la mijloc toată și venitul de la opt pescării și Dunărea de la Padina Oreahova până la Mostiștea de Sus și Vodița Mare pe amândouă părțile, cu nucii și cu livezile și seliștea Bahnei și moară în Bistrița și țigani, 40 de sălașe.

     Toate acestea le dăruiște și le întărește domnia mea, cu toată porunca și întărirea, ca să fie nestrămutate și neclintite. De asemenea, și satele să fie slobode de toate muncile și dările și veniturile domniei mele.

     Pe lângă acestea, poruncește domnia mea ca să fie călugării din amândouă mănăstirile de sine stătători; după moartea cârmuitorului lor, nimeni să nu le pună lor cârmuitor, nici eu însumi, voievodul Dan și nici nimeni dintre cei de după mine, nici să se strice orânduiala și datina lui Nicodim, nici porunca. Cine ar îndrăzni să strice ceva din toate acestea sau să schimbe în rău, să fie blestemat de domnul Dumnezeu și de preacurata născătoare de Dumnezeu și de toți sfinții și să fie părtași cu toți acei care s-au lepădat de domnul și l-au dat pe el morții.

     Acestea toate s-au scris la Arghiș, din porunca domnului voievod Dan, în anul 6894 <1385>, indictonul 9, luna octombrie 3 zile." (5)  Din enumerarea unor bunuri: burdufuri, cașcavale, pături, postavuri dăruite anual, reiese că la Tismana s-au așezat 10 călugări.

Biserica este construită direct pe stâncă în stil bizantin.

     În pisania din jurul ușii la intrare în pronaos (vezi galeria de imagini) se spune numai atât: ,,S-au făcut aceste sfinte trei uşi în timpul egumenului Vasile, când domnea piosul Io Petru voievod (Radu Paisie) şi fiul său Marcu (Mircea) voievod, în anul 7050 (1541) luna septembrie 14” (3). Întruna dintre fresce apare Stana, soția lui Radu Paisie, cu fiicele Voica și Maria; Stanca poate să fi fost o rudă. În altă frescă dedicată ctitorilor apare Radu cel Mare cu Mircea Ciobanul. Mircea Ciobanul și Radu Paisie sunt amândoi fii lui Radu cel Mare.

     Inițial biserica a fost pictată monocrom, în ocru. De abia în anul 1564 Dobromir, zugravul de la Târgoviște, a aplicat pictura, peste o nouă tencuială, pe cheltuiala marelui vornic al domnitorului Petru cel Tânăr, Nedelcu Bălăceanu (vezi Galeria de imagini) (3).                 

                       În cimitirul mănăstirii se află biserica (bolniţa) fostului spital mănăstiresc ctitorită de Matei Basarab(1632 - 1654).(1)

         Pridvorul bisericii a fost dărâmat când s-a refăcut mănăstirea în anii 1846 – 1855.  Acesta a fost reconstruit pe vechea amprentă, în anul 1983 și pictat în 1994. Din păcate nu a rămas nici o informație despre picture veche. Tot ce vedem, astăzi, în pridvor este aportul actual al mănăstirii.

      La 8 ianuarie 1569 domnitorul Alexandru Mircea întăreşte mănăstirii satul Elhoviţa care i-ar aparţine "de la întemeiarea Ţării Româneşti, de la cel dintâi Negru Voevod". De bună seamă subliniază Nicolae Iorga că Alexandru Mircea nu a văzut vreun act ci a luat drept adevărate spusele călugărilor care după legendă îl pomeneau pe Negru Voevod ca pe cel mai vechi domnitor muntean. (4)  Combinându-se faptele reale cu legenda unii istorici pun în spinare călugărilor de la Tismana apariţia unui Radu Negru Voevod, care ar fi Radu I, tatăl lui Mircea cel Bătrân, purtând  nimbul legendei. Cert este că și astăzi prin tradiție pe fresca dedicată ctitorilor apare Io Radu Voievod Negru-Vodă. Lăsăm cale deschisă urmăririi legendei lui Negru Voevod, separat de istoria lui Radu I, domnitorul.

Bibliografie

1. Broşura de prezentare de la :

-Sfânta Mănăstire Tismana

2. ISTORIE – OPERE FUNDAMENTALE - P.P. PANAITESCU    Mircea cel Bătrân

3. www.manastirea-tismana.ro  site-ul oficial al mănăstirii

4. Nicolae Iorga - Inscripţii din Bisericile României     - Editura Minerva 1905

5.  Editura Academiei – Documenta Romaniae Historica – Țara Românească (volumul I)