Via Alutana, limes Alutana - drum roman de-a lungul Oltului, linie de fortificaţie romană de-a lungul Oltului. Linia pleacă de le vărsarea Oltului în Dunăre şi urcă până la Olteni mai sus de Sfântu Gheorghe în SE Transilvaniei. M-am oprit numai asupra segmentului Călimăneşti (castrul Arutela) până la Olteni.

     În aval de Sfântu Gheorghe se varsă un afluent la Oltului, Râul Negru, de-a lungul căruia găsim alt limes roman.

     Via Transalutana, limes Transalutana - se află mai la est, dublând prima linie şi pleacă de asemenea de la Dunăre şi urcă pe la Câpulung Muscel (castrul Jidava), Voinești, Rucăr, Drumul Carului și până la Râşnov (castrul Cumidava). Am menționat numai segmental studiat. 

    O linie mai scurtă de apărare şi cea mai din Est este Linia Târgşoru Vechi ,Mălăieşti (Slănic Prahova), Drajna de Sus.

    Nu sunt istoric, nu vreau să ţin o lecţie de istorie ci să arăt ce am învăţat eu studiind aceste limesuri. Un limes cuprindea o serie de elemente de fortificaţie printre care cel mai important era castrul, care putea adăposti o unitate militară în cazurile de faţă o cohortă (aproximativ 500 de soldaţi). 

     Macheta castrului de la Jidava, aflată în muzeul castrului, este o exemplificare clară a planului unei fortificaţii de acest tip, plan respectat în bună măsură şi la celelalte construcţii.

Castrul era ceva mai mare decât un teren de fotbal, având câte o poartă, străjuită de 2 turnuri,pe fiecare latură (porta praetoria, porta decumana, porta principalis dextra, porta principalis sinistra). Pentru o imagine completă pentru porta praetoria am folosit o fotografie din castrul Arutela de la Călimăneşti - Căciulata , care  este reconstituit. În fiecare colţ mai exista câte un turn. Între acestea şi turnurile de la porţi putea sau nu să mai existe  nişte turnuri intermediare de curtină (vezi fotografie alăturată - castrul Jidava). În faţa zidurilor erau săpate de la 1 la 3 şanţuri de apărare talonate de un val de pământ înalt pe a cărui parte aplatizată,agger, se ridicau palisade la castrele de lemn sau ziduri la cele din piatră. În spatele zidurilor cu creneluri era construită o alee de rond, de-a lungul agger-ului.. De la porţi porneau cele 4 străzi importante: via praetoria ce ducea la comandament (principia), via decumana în spatele comandamentului, via principalis dextra (dreapta), via principalis sinistra (stânga). Pricipia, clădirea centrală a castrului avea o curte interioară, atrium, pe laturile căruia erau un şir de încăperi ce adăposteau armamentul, armamentaria. Din atrium se trecea în a doua curte interioară numită peristilum, posibil acoperită. Clădirea se închidea cu 3-5 camere unde erau birourile. Proviziile cohortei erau ţinute într-o magazie centrală

 , horreum, în machetă

poziţionată în stânga clădirii comandamentului.

     Principia era pardosită cu ţiglă pe jos şi era încălzită cu aer cald prin  hypocaustum. Aerul cald putea trece de asemnea şi prin pereţi. Tehnologic funcţiona aproximativ ca o centrală termică, se făcea focul într-un singur loc şi aerul cald era distribuit în pardoseala şi pereţii mai multor camere. Diferenţa faţă de o centrală termică era că circuitul nu era închis, fapt ce duce la scăderea randamentului instalaţiei, aerul cald pierzându-se în atmosferă. 

      Numele de cohortă desemnează o trupă  de  pedestraşi în general compusă din cinci centurii a câte o sută de oameni şi  condusă de un praefectus. Centuria a cărui comandant era centurionul era formată din grupe de 10 soldaţi conduse de  decurioni.

În mai multe castre au fost descoperite clădiri destinate locuirii comandantului garnizoanei, praetorium,

lucru ce s-a întâmplat şi la Jidava dar după ce macheta castrului fusese făcută, fapt pentru care această clădire nu apare în fotografie. Praetorium, în machetă ar fi trebuit să apară în dreapata comandamentului. De o parte și de alta a drumurilor principale se înșirau barăcile soldaților.

Primul castru prezentat va fi unul mic şi atipic, cel de la Comolău, de pe Râul Negru.